Kun Zsuzsa, pictoriță:

„Mă numesc Juji, că așa mă știe lumea, și, o, sunt tânără, am 89 de ani. Stau în Cojocna de când m-am născut, din 1926.

Viața mea în Cojocna e democrată. Cum a fost țara, așa am fost și eu.

Mă interesează toate. Nu există ceva să nu mă intereseze. Îmi place să știu tot. Mai zice câte cineva: <<Bătrânică, nu te interesează!>>. Ba mă interesează, că vreau să știu.

Pictez în o mie de feluri, orice. În timpul liber pictez. Am învățat să pictez la școală. Pe atunci se picta pe o tablă. Acum nu mai este așa. Când am fost tânără, mergeam la pădure să aduc lemne, și acolo am făcut vopsele din iarbă. Luam două-trei fire de iarbă, le rupeam și pictam cu verde.

Nu am o culoare care să nu-mi placă. Eu, când fac culorile, nici nu știu să le număr. Am afară, în curte, o pictură de la Lacul Sfânta Ana. Acolo, cât am vopsit, am început acel tablou. Și nici nu știu câte culori conține. Cineva a numărat 17, dar eu nu știu câte sunt.

Toate picturile sunt din viața mea. Am și picturi cu tatăl meu, cum a mers la câmp, cu cei patru boi pe care îi aveam.

Pentru mine, pictura este viața. Cât pictez, trăiesc. Când nu mai pictez, mă gândesc că eu nu mai trăiesc. Mișcarea mâinii încă o am așa cum a fost, gândurile le am cum au fost. Cu sănătatea stau potrivit, am avut ceva probleme cu inima.

Cine o să moștenească pictura? Nu prea are cine. Nepoți am, dar sunt în Spania. Sunt clasa a treia, a patra, și vorbesc șase limbi deja.

Trebuie să veniți o dată să vedeți tablourile care au fost la expoziție. Ar trebui să veniți.”

 

Reporteri: Lavinia Stoica, Tatar Jozsef Levente, Lucian Mocean