Rozalia Varga:

„Eu sunt unguroaică. M-am născut în Băile Sovata. Am patru frați, stau în Valea Jiului.

În perioada asta a anului nu-mi place în Cojocna, că e noroi și e greu cu focul, trebuie multe lemne, știți cum e. Îmi place vara foarte mult, îmi place vara să mă duc în grădină să lucrez. Atâta. Altceva ce aș putea să fac? Nimica.

Povestea mea e foarte lungă, dar nu pot să zic acuma toată povestea mea, că știți cum îi. Singură e foarte greu, dar n-am ce face. Și nici tinerețile nu au fost bune, că de la 13 ani am lucrat. Mai târziu am plecat la Cluj, am lucrat la colectiv.

Niciodată n-am știut eu să fiu fericită așa cum sunt alții, generația asta. Eu n-am știut. Numai cu lucrul. Toată viața mea am lucrat. Aș fi vrut în tinerețe să mă mai duc și eu undeva, să văd și eu lumea, dar nu am avut timp, n-au fost bani. Foarte multe am vrut să fac, dar nu am apucat din cauza banilor.

Dar nu regret nimic. Prima fată are 45 de ani, băiatul s-a născut după 15 ani. Eu am vrut să am mulți copii, că iubesc foarte mult copiii. Cel mai mult am ținut la copii. Băiatul meu are un băiat de un an și cinci luni și o fată de zece ani, la școală, clasa a patra.”

Reporter: Valentina Beldean