„Locuiesc în Cojocna de când m-am născut, deci de 63 de ani sunt tot în Cojocna. Am fost profesoară și încă mai sunt, lucrez la școală, la clasele primare, și mai lucrez și la after school, la clasele II-IV.

O viață am predat româna, limba română. Am făcut meseria de cadru didactic din pasiune și țelul meu a fost să vin acasă, să pot să ajut Cojocna, pe copiii din Cojocna, să slujesc satul meu. De aceea am rămas în Cojocna.

Eu am realizat exact ceea ce mi-am dorit în viață. Meseria mi-am dorit-o, meseria am avut-o, și, de aceea, chiar și după pensie, lucrez cu copiii, pentru că îmi face plăcere. Mi-au fost dragi copiii, mi-a fost dragă munca cu copiii.

Din istoria Cojocnei multe sunt de povestit. Aici a fost o salină, o baie de sare, se ducea sarea până în Austria, se exporta, oamenii de aici au participat la Răscoala de la Bobâlna, a lui Gheorghe Doja, oamenii au fost totdeauna muncitori, harnici, în special agricultori. Cojocna a scos și oameni de seamă, profesori universitari, oameni de știință, oameni care au participat la construirea căii ferate Cluj-București, unul dintre ei fiind Ion Oltean, produs al Cojocnei. Au fost foarte mulți oameni care s-au ridicat.

De ce ar fi nevoie să se îmbunătățească viața în Cojocna? Ar mai fi de lucrat la infrastructură, ar mai fi de lucrat la canalizare, ca să fie funcțională, și ar mai fi multe, pentru că aici populația este mai săracă decât în alte localități. Cu toate că oamenii au multe terenuri agricole, încă mai sunt mulți care nu au loc de muncă.

Mă bucur că s-a făcut din fonduri europene strada pe care locuiesc eu, îmi place că s-a introdus apa, că s-a introdus gazul. Sunt niște realizări făcute cu proiecte europene. Și îmi place că s-au modernizat băile Cojocna.”

 

Reporteri: Iosif Arman, Cătălin Boldijar